Suveranitatea cloud: Legile Europei ca mijloc de presiune împotriva furnizorilor americani

Autoritățile europene își stochează datele la Amazon, Microsoft și Google. Trei corporații americane controlează astfel cea mai mare parte a infrastructurii cloud europene.

Aceasta nu este o nouă revelație, dar cântărește mai mult de când Washington, prin Cloud Act, poate solicita în orice moment acces la datele aflate pe serverele acestor companii, indiferent unde se află în lume.

Legi în loc de declarații de bunăvoință

Actul european privind datele și Digital Markets Act oferă deja astăzi instrumente pentru a reduce dependențele. Companiile pot schimba mai ușor furnizorii de cloud, datele trebuie să fie portabile, iar gardienii, cum ar fi marii platforme americane, sunt supuși unor reguli mai stricte. Problema nu constă în lipsa cadrului juridic, ci în aplicarea reticentă de către autoritățile naționale, care, din comoditate, rămân la furnizorii consacrați.

În Austria se observă exemplificativ: mai multe ministere federale utilizează servicii cloud Microsoft pentru date administrative sensibile. Un studiu al Austrian Institute of Technology din 2023 a semnalat riscurile, dar nu au urmat consecințe concrete.

Referirea la costuri și la efortul de tranziție pare să pese mai mult în ministere decât întrebarea cine ar avea acces la datele cetățenilor în caz de îndoială.

Viteza și substanța nu se exclud reciproc

Dezbaterea este adesea prezentată ca un dilema tip "fie-or": digitalizare rapidă sau construirea atentă a propriilor structuri. Această opoziție este greșită. Gaia-X, proiectul european de cloud, nu suferă de un ritm prea rapid, ci de lipsa sprijinului politic și de interese naționale fragmentate. Germania, Franța și alte state membre și-au urmărit propriile priorități, în loc să impună o linie comună.

Totuși soluția este mai aproape decât pare. Contractele publice ar putea fi legate de criterii de suveranitate a datelor, așa cum unele landuri germane deja fac în licitațiile IT.

Furnizori europeni precum OVHcloud din Franța sau IONOS din Germania demonstrează că există alternative tehnice. Problema nu este lipsa de capacitate, ci voința politică de a reexamina contractele existente.

Concluzie

Europa nu trebuie să aleagă între viteză și suveranitate. Instrumentele legale sunt disponibile, Data Act a intrat în vigoare în 2024. Ceea ce lipsește este aplicarea consecventă de către autoritățile care încă preferă, din obișnuință, furnizorii din SUA.

O coloană a redacției YANUS.

Sursă: POLITICO | Articolul original