Zilele comemorării celui de-al Doilea Război Mondial: Cum formează națiunile memoria
80 de ani după încheierea războiului, statele din întreaga lume iși pomenesc morții, dar în spatele ceremoniilor se ascund și mesaje politice. Cine ține minte cum spune mult despre prezent.
Viena, 19 aprilie 2026. Al Doilea Război Mondial a prelevat între 70 și 85 de milioane de vieți omenești. Opt decenii mai târziu, comemorări din întreaga lume țin vie amintirea, dar modul de comemorare diferă fundamental. În timp ce Europa marchează ziua eliberării pe 8 mai, Rusia sărbătorește victoria asupra Germaniei naziste pe 9 mai. China, la rândul său, comemorează victoria asupra Japoniei pe 3 septembrie. Aceste date diferite nu sunt o întâmplare, ele reflectă narațiuni naționale care sunt și astazi politice relevante.
Națiuni diferite, culturi ale amintirilor diferite
În China, 3 septembrie 2014 a fost declarat zi oficială de comemorare. În această zi, Japonia s-a capitulat formal în 1945. Guvernul chinez subliniază rolul țării ca principalul teatru de operații al războiului asiatic, cu o estimare de 14 la 20 de milioane de victime civile. Locurile de comemorare, precum Museul Masacrului din Nanjing, amintesc de crimele de război japoneze și atrag anual milioane de vizitatori.
Rusia prezintă 9 mai ca sărbătoare centrală a identității naționale. Parada militară de pe Piața Roșie este o demonstrație de putere care depășește simpla comemorare. Marea Britanie marchează Remembrance Day pe 11 noiembrie, ziua armistițiului din 1918, cu două minute de tăcere la ora unsprezece. Statele Unite sărbătoresc aceeași dată cu Veterans Day, când sunt onorati veteranii în viață. Memorial Day de la sfârșitul lunii mai este, în schimb, dedicat celor căzuți.
Relația complicată a Austriei cu istoria
Pentru Austria, 8 mai rămâne o dată ambivalentă. Multă vreme a dominat teza victimei, țara prezentată ca prima victimă a Germaniei naziste. Abia în 1991 cancelarul Franz Vranitzky s-a declarat responsabil pentru implicarea austriecilor în crimele naziste. Astazi, Republica comemorează prin depuneri de coroane și discursuri, dar 8 mai nu este o sărbătoare națională unitară. Discuția despre aceasta se reia periodic.
Germania, la rândul său, a dezvoltat o cultură intensă de elaborare. Volkstrauertag din noiembrie amintește de toți cei care au murit în război. Ziua de comemorare a Holocaustului este 27 ianuarie, ziua eliberării Auschwitz. Această diferențiere arată: comemorarea nu este niciodată neutră, ci este întotdeauna și un act de autodefinire.
Când istoria devine armă
In Zeiten geopolitischer Spannungen wird Erinnerungspolitik instrumentalisiert. Russlands Kreml nutzt den Sieg von 1945 zur Legitimation aktueller Politik. China verweist auf japanische Kriegsverbrechen, wenn territoriale Konflikte im Südchinesischen Meer eskalieren. Japan selbst ringt mit der Frage, wie an gefallene Soldaten zu erinnern ist, Besuche von Politikern im umstrittenen Yasukuni-Schrein sorgen regelmäßig für diplomatische Verstimmungen mit Nachbarstaaten.
Historiker warnen: Wenn Gedenken primär der Gegenwartspolitik dient, verliert es seine mahnende Funktion. Die Opfer werden zu Statisten nationaler Erzählungen degradiert.
Cele două fețe ale puterii
Gedenkstätten und Feiertage sind zugleich Orte der Trauer und Instrumente der Politik. Sie können versöhnen oder spalten, aufklären oder manipulieren. Die Art, wie Nationen ihrer Toten gedenken, offenbart ihr Selbstverständnis, und ihre Absichten für die Zukunft. In einer Welt, in der wieder Krieg in Europa herrscht, gewinnt die Frage an Dringlichkeit: Erinnern wir, um zu mahnen, oder um zu mobilisieren? YANUS verfolgt dieses Thema weiter.