Autoexperiment: Un an de viață cotidiană cu un robot IA la Viena
O cercetătoare americană care locuiește la Viena și-a cumpărat un robot umanoind din producție chineză pentru 60.000 de euro. Într-un experiment pe sine însăși, ea arată că convietuirea cu mașinile inteligente este încă dificilă.
În aprilie 2025, Emily Genatowski, o americană de 35 de ani și doctorandă în Digital Humanities la Universitatea din Viena, a preluat un pachet de la o companie de transport în zona orașului Viena. În pachet: un robot umanoid de tip Unitree G1 EDU 2, fabricat în China, înalt de 1,30 metri, cântărind 35 de kilograme, cu un preț de cumpărare de aproximativ 60.000 de euro. De peste un an, Genatowski trăiește acum cu robotul, pe care îl numește Tova, ebraică pentru „bun“. Scopul ei nu este un videoclip de marketing, ci o evaluare sobră: ce poate face de fapt un robot IA în viața de zi cu zi și unde găsește limitele.
Un robot fără față, un laborator fără practică
Unitree G1 EDU 2 nu are gură, nici ochi în sens uman, ci benzi LED și o cameră în locul feței. Dispune de un sistem laser pentru cartografierea mediului, o cameră de adâncime și un model lingvistic de mari dimensiuni integrat cu care poate procesa vorba. Este considerat „umanoid“ din cauza formei sale, nu din cauza comportamentului: producătorul însuși nu a putut oferi lui Genatowski, nici pe întreba, nici în limba mandarină, informații despre cum se comportă dispozitivul, de exemplu, față de animalele de companie.
Clanțele ușilor ca cel mai mare obstacol
Viața cotidiană a lui Genatowski cu Tova, împreună cu câinele ei Marceau într-un apartament în al 9-lea district din Viena, a constat dintr-o lungă listă de probleme nerezolvate: neclarități juridice, limite tehnice, eșecuri practice. Acest lucru a fost deosebit de evident în mâinile robotului. Construcțiile cu trei sau cinci degete cu mai multe articulații par rafinate, dar au eșuat în practică la clanțele obișnuite ale ușilor, vase de băut sau robinete. Genatowski a trebuit să renunțe rapid la planurile de a folosi Tova din punct de vedere coreografic. În schimb, a luat robotul cu ea la biroul de înregistrare și în tramvai pentru a documenta cum o societate și instituțiile ei reacționează la un dispozitiv astfel în spațiul public.
De la laborator la viața reală
Majoritatea oamenilor cunosc roboții umanoizi din clipuri scurte pe rețelele sociale: făcând roți, boxand, călcând, aranjând rafturi. Genatowski se distanțează deliberat de această punere în scenă. Proiectul ei științific are scopul de a evidenția exact acele obstacole în care un robot ca Tova eșuează în realitate, atât din punct de vedere tehnic, cât și social.
Producătorul chinez Unitree este cunoscut pe plan internațional ca fiind unul dintre cei mai cunoscuți furnizori de platforme de roboți umanoizi accesibili pentru cercetare și dezvoltare, modelul EDU este explicit destinat universităților și institutelor, nu gospodăriilor private.
Pentru Europa, cazul ilustrează două evoluții simultan: China avansează producția în masă a roboților umanoizi cu un ritm remarcabil. Producători precum Unitree, UBTech sau Fourier Intelligence aduc pe piață sisteme la prețuri care cu ani în urmă erau impensabile.
În același timp, experiența lui Genatowski arată că decalajul dintre videoclipul publicitar și aptitudinea cotidiană este încă mare. Pentru Austria și UE, asta înseamnă: cine gândește la reglementarea roboticii IA în spațiul public are încă timp, dar se micșorează. Concluzia lui Genatowski după un an cu Tova este sobră: viitorul a ajuns deja în camera de depozitare, în sufragerie are nevoie de mult mai mult timp.
Raportul complet îl găsiți în revista austriacă de știri „profil“:
https://www.profil.at/gesellschaft/abenteuer-alltag-emily-und-ihr-ki-roboter/403180605