Comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial: Cum națiunile și omagiază morții de război

Viena, 19 aprilie 2026. Al Doilea Război Mondial a făcut între 70 și 85 de milioane de victime. Opt decenii mai târziu, națiunile se ceartă încă pentru forma corectă a comemorării și instrumentalizează din ce în ce mai mult amintirea pentru scopuri politice actuale.

În aproape toate țările care au participat în mod esențial la cel mai mare conflict militar din istoria umanității, s-au instituit zile oficiale de comemorare. Ele au scopul să-și amintească de cei căzuți, să onoreze victimele și, conform interpretării oficiale, să avertizeze generațiile viitoare asupra ororilor războiului. Totuși, modul de comemorare diferă considerabil.

Memoria împărțită a Europei

În Europa de Vest, 8 mai este considerat Ziua Eliberării. Franța, Marea Britanie și numeroase alte state marchează acest aniversar cu depuneri de coroane și minute de reculegere. După decenii de confruntare cu trecutul, Germania și-a declarat angajamentul față de o cultură critică a memoriei, care consideră diferențiat atât vinovăția cât și victimele.

Rusia, pe de altă parte, sărbătorește victoria asupra Germaniei naziste pe 9 mai, iar „Ziua Victoriei“ a devenit acolo cea mai importantă sărbătoare națională. Paradele militare pe Piața Roșie demonstrează putere, iar comemorarea se contopește cu mândria națională. Criticii văd în aceasta o instrumentalizare din ce în ce mai mare a istoriei pentru interesele geopolitice prezente.

Cultura în creștere a comemorării în China

Republica Populară Chineză și-a extins semnificativ politica de memorie în ultimii ani. Din 2014, țara marchează oficial 3 septembrie ca „Ziua Victoriei în Războiul de Rezistență împotriva Japoniei“, precum și 13 decembrie ca zi națională de comemorare pentru victimele masacrului din Nanjing. În acest crime de război al armatei japoneze din 1937, conform datelor chineze, au fost uciși mai mult de 300.000 de oameni.

Memorialele din Nanjing, precum și Muzeul rezistenței poporului chinez din Beijing, atrag anual milioane de vizitatori. Beijing folosește aceste locuri de memorie și pentru a sublinia propria contribuție la victoria aliaților în Războiul din Pacific, un narativ care a rămas mult timp insuficient evidențiat în Occident.

Comemorare ca instrument geopolitic

Tradițiile diferite de comemorare nu reflectă doar experiențele istorice, ci servesc și scopurilor actuale de politică externă. Japonia, de exemplu, se confruntă și în zilele noastre cu dificultăți în a face o análizare cuprinzătoare a crimelor sale de război, un punct de conflict constant în relațiile cu China și Coreea de Sud.

Pentru Austria, care în 1945 a fost în egală măsură eliberată și era considerată „prima victimă“ a lui Hitler, munca de memorie rămâne o cale dificilă între comemorarea victimelor și dezbaterea complicității. 8 mai a fost declarat ziua oficială de comemorare abia în 2013.

Cele două fețe ale puterii

Cultura comemorării nu este niciodată neutră. Ea formează identitatea națională, legitimează sistemele politice și influențează relațiile internaționale. În timp ce amintirea comună poate promova reconcilierea, unele guverne o utilizează în mod deliberat pentru a alimenta naționalismul sau pentru a etala pretenții de politică externă. Întrebarea cum comemorăm pe cei morți rămâne astfel, 80 de ani după încetarea războiului, hochpolitică. YANUS continuă să urmărească acest subiect.