Comemorarea celui de-al Doilea Război Mondial: Cum le aduc omagiu națiunile morților lor

Viena, 21 aprilie 2026. Al Doilea Război Mondial a pretins între 70 și 85 de milioane de vieți. Opt decenii mai târziu, foștii beligeranți se luptă încă pentru forma corectă a comemorării. În timp ce în Europa ziua de 8 mai este sărbătorită ca Zi a Eliberării, Rusia marchează 9 mai cu paradele militare. China iși amintește la 3 septembrie de victoria asupra Japoniei. Cultura comemorării nu numai că dezvăluie rănile istorice, ci și tensiunile geopolitice actuale.

Memoria divizată a Europei

În Europa de Vest, comemorarea victimelor Holocaustului și a rezistenței împotriva fascismului domină. Franța marchează 8 mai ca zi de sărbătoare națională, Marea Britanie iși amintește în ziua Remembrance în noiembrie de toți căzuții în război. Germania ocupă o poziție specială: 8 mai a fost recunoscut oficial ca Zi a Eliberării abia în 1985 de către președintele federal Richard von Weizsäcker. În Austria, 27 aprilie este semnificativ ca Ziua Declarației de Independență, dar o zi de comemorare unificată pentru victimele războiului lipsește până în ziua de astazi. Europa de Est se confruntă în același timp cu o moștenire dublă: eliberarea de la naționalsocialism a trecut fără întrerupere în ocupația sovietică. Polonia, statele baltice și Ucraina și-au reorientat fundamental cultura comemorării după 1989.

Moștenirea dificilă a Asiei

China a desemnat 3 septembrie ca zi de comemorare oficială, ziua capitulării japoneze din 1945. La Nanjing, un muzeu monumental iși amintește de masacrul din 1937, în care, potrivit datelor chineze, peste 300.000 de civili au fost omorâți. Japonia în sine marchează 15 august ca zi de comemorare, ziua în care împăratul Hirohito a anunțat capitularea. Perspectivele diferite grăvează relațiile până în prezent. Vizitele unor politicieni japonezi la sanctuarul controversat Yasukuni, unde sunt onorati și criminali de război condamnati, declanșează periodic crize diplomatice. Coreea de Sud, la rândul ei, sărbătorește 15 august ca Zi a Eliberării de la dominația colonială japoneză. Conflictele istorice se suprapun peste interesele economice și de securitate într-o regiune care astazi se află în centrul schimbărilor mondiale de putere.

Comemorarea ca instrument politic

Modul de a ne aminti nu este niciodată neutru. Paradele pompase de Victorie ale Rusiei pe 9 mai servesc de ani de zile legitimării interne și au fost instrumentalizate din 2022 pentru a justifica războiul din Ucraina. China folosește comemorarea crimelor de război japoneze și pentru a susține istoric pretenții teritoriale în Marea Chinei de Est și de Sud. În același timp, istoricii din întreaga lume solicită o abordare mai nuanțată. Rolul trupelor coloniale din Africa și Asia, care au luptat pentru puteri europene, intră doar încet în cultura comemorării oficiale. De asemenea, soarta așa-numitelor „femei de consolat", prostituate coreciene și chineze forțate în barăci militare japoneze, rămâne un capitol nerezolvat.

Cele două fețe ale puterii

Memorialele și zilele de sărbătoare mențin vie amintirea suferinței de neînțeles. Dar sunt și ecrane de proiecție pentru politica prezentă. Cine deține autoritatea de interpretare asupra istoriei modelează înțelegerea de sine a unei națiuni și legitimează deciziile pentru viitor. Într-o lume în care guerra s-a întors în Europa și noi conflicte amenință în Asia, întrebarea devine mai pregnantă: Ne amintim ca să avertizăm, sau ca să mobilizăm? YANUS urmărește în continuare acest subiect.