Vise nucleare cu o perioadă lungă de înjumătățire

Viena, 25. aprilie 2026. Energia nucleară revine. Patru decenii după dezastrul de la Cernobîl și 15 ani după Fukushima, asistăm la o renaștere a energiei atomice în Europa. Franța construiește noi reactoare, Polonia plănuiește intrarea sa, chiar și în Germania vocile pentru o revenire devin mai puternice. Argumentele sună convingătoare: electricitate cu emisii reduse de CO2, securitate în furnizare, independență de gazul rusesc. Dar în spatele strălucitorului nuclear se ascund probleme vechi cu prețuri noi.

Groapa de miliarde de la Flamanville

Realitatea energiei atomice se manifestă cel mai clar în Franța. Reactorul cu apă sub presiune european (EPR) de la Flamanville trebuia să intre în funcțiune în 2012 și să coste 3,3 miliarde de euro. De fapt, a fost finalizat abia în 2024, cu costuri totale de peste 13 miliarde de euro. Povești similare se povestesc despre Olkiluoto în Finlanda și Hinkley Point C în Marea Britanie. Acesta din urmă se estimează acum la 46 de miliarde de lire. Acestea nu sunt excepții, ci modelul. Marile proiecte nucleare din Occident depășesc în mod regulat bugetul și calendarul de mai multe ori.

Speranța reactoarelor mici

Industria nucleară mizează acum pe Small Modular Reactors (SMR). Aceste unități mai mici ar trebui să fie prefabricate în fabrici și construite mai ieftin. Sună convingător, doar că nu există încă niciun SMR operațional din punct de vedere comercial în Occident. Proiectul de referință al SUA, NuScale, a fost oprit în 2023, deoarece costurile au explodat. Tehnologia este promițătoare pe hârtie, dar departe de maturitate comercială. Și chiar dacă SMR-urile funcționează: întrebarea depozitului final rămâne nerezolvată. Deșeurile foarte radioactive radiază sute de mii de ani. Nicio țară din lume nu exploatează în prezent un depozit permanent pentru aceste substanțe.

Linia clară a Austriei

Austria rămâne pe nu pentru energia nucleară și poate oferi argumente bune pentru aceasta. Țara acoperă deja peste 80 la sută din cererea sa de electricitate din surse regenerabile, în special din hidroenergie. Republica Alpină mizează pe o dezvoltare suplimentară a energiei eoliene și solare. Cifrele vorbesc pentru această cale: electricitatea din panouri fotovoltaice costă astazi în medie 30 până la 40 de euro pe megawatt-oră, noul curent atomic se situează la 100 până la 150 de euro. Energiile regenerabile pot fi construite în luni, centralele nucleare au nevoie de decenii. Și nu produc deșeuri care vor preocupa descendenții noștri încă în 10.000 de ani.

Viitorul energetic fragmentat al Europei

UE este profund divizată în această chestiune. Franța, Polonia și mai multe state din Europa de Est insistă asupra echivalării energiei nucleare cu energiile regenerabile. Germania, Austria și Luxemburg se opun. Disputa are consecințe financiare tangibile: se vorba despre miliarde în fonduri de sprijin UE și credite ieftine. Lobby-ul nuclear a căpătat din nou vânt în pânze după criza energetică din 2022. Prezintă energia nucleară ca soluție pentru protecția climatică și securitatea energetică în același timp. Criticii avertizează asupra unei impase costisitoare.

Cele două fețe ale puterii

Renașterea nucleară este în principal o luptă pentru narative și miliarde. Pe de o parte stau corporații și state care au investit deja sume uriașe în energia nucleară și trebuie să-și justifice aceste investiții. Pe de altă parte, datele de piață arată clar: energiile regenerabile sunt astazi cea mai ieftină formă de producție de electricitate și vor rămâne din ce în ce mai mult. Decizia pentru sau împotriva energiei nucleare nu este pur tehnică, este una despre putere, bani și întrebarea cine controlează viitorul energetic al Europei. YANUS urmărește mai departe acest subiect.